ORFAN DE BUCOVINA - Eus PLATCU

Eus PLATCU *

S-a furat o hartă

Cu mulți, foarte mulți ani în urmă, peste șaizeci și cinci, prof. de istorie, I. Cârstiuc, fost coleg de clasă cu tata la Liceul de Băieți din Siret, deși mă știa de zăbăuc și zăbavnic, m-a pricopsit cu ideea că eu aș fi în stare (și dator, ca refugiat) să scriu o continuare la istoria despre tragicul destin al Bucovinei.

Mi-a dat în păstrare o mapă-dosar cu clape în care adunase mărturii de la refugiați. Era îngrijorat că la cele două descinderi ale miliției fusese insistent întrebat despre existența unor documente ce nu puteau interesa decât organele oficiale. Am ascuns așa de bine mapa, încât nu i-am dat de urmă. Cei cărora le-a vândut mama casa au găsit mapa în șură, într-o coșarcă sub un gros strat de pleavă mucegăită, și mi-au trimis-o prin poștă. O păstrez în această stare inutilizabilă.

Ideea aducerii de documente pentru o eventuală carte („Detrunchierea”) m-a vizitat din când în când; au scos însă capul la lumină și multe proiecte pe care le legănasem în anii în care nu aveau curajul să se viseze realizate.

Din 2005, cu sprijinul ing. Mircea Măgureanu – Vulcana, ideal sponsor, am publicat în fiecare an câte un roman (In dos, Second Erotic, Demierotica, Vărsta erotică). Un alt proiect, Aristarc, a vizat preocupări de istorie literară (Aristarc și alte măști literare, Aristarc. Alte măști literare,2).

    În această perioadă au apărut multe cărți, în majoritate din arhive particulare. Dintr-o bibliografie de șaizeci de titluri care-mi completează imaginile setate se remarcă numele unor intelectuali, pătrunși de adevăratul sentiment al iubirii de neam și glia strămoșească, adevărați eroi în luptă cu vicisitudinile unui regim agresiv ce aplică strategii de deznaționalizare de sorginte habsburgică continuată de fasciști și desăvârșită în gulagul comunist: „Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportați în Siberia” este o carte – document despre „holocaustul românesc” pentru alcătuirea căreia autorului, scriitorului Dumitru Covalciuc, ar trebui să i se dedice o statuie în panteonul tragicei istorii a României, alături de Vasile Ilica („Martiri și mărturii din Nordul Bucovinei. Fântâna Albă – Suceveni – Lunca – Crasna și Igești”), de Anița Nandriș („20 de ani în Siberia. Destin bucovinean”), de Sami Sandhaus („Capcanele și miracolele vieții”), de Mihai Prepeliță („Dincolo și dincoace de moarte”), de Vasile Tărâțeanu („Casa limbii române”), de Ilie T. Zegrea, de Mircea Lutic, de Alexandru Cernov, de Ilie Luceac, de Ștefan Purici și numărul lor sporește cu noi nume de intelectuali pătrunși de datoria patriotică de a menține trează conștiința națională și viu spiritul bucovinean.

Răpită, furată, prădată, deportată, înjunghiată, detrunchiată, Bucovina, regină între surorile regine, n-a fost nicicând îngenunchiată. Din humusul acela sfințit veacuri la rând cu sângele strămoșilor noștri se nasc români a căror frumusețe fizică și morală neutralizează politica de deznaționalizare pe care ocupația venetică o promovează cu sălbăticie în văzul lumii civilizate fiindcă instituțiile din România permit chiar în Transilvania ca ungurii să joace țonțoroiul, să batjocorească însemnele și tradițiile noastre naționale. Nicăieri, nicicând nu s-a petrecut undeva în lume asemenea blestemății în numele unor drepturi abuzive. Vechea vorbă înțeleaptă zice cine face face i se.

Mă gândesc (și mi se face frică): într-o zi, blajinul, tolerantul român îi va spune arogantului ipocrit ungur, înscăunat consilier, hai sictir și va spânzura sosia lui după ce-l va fi convins pe Cofarin că suferința lui n-a fost zadarnică. Chiar dacă ziua aceea n-o voi trăi, sunt sigur că ea va veni. Și, ca să vină, vor trebui formați intelectuali de elită și probitate morală care să nu maculeze marile idei în broșuri întrebătoare, de ce România nu e… Germania?

Acestor neliniști ce-mi albesc nopțile o aripă de mângâiere am găsit-o în „Mesager bucovinean”, revistă de cultură pentru bucovinenii de pretutindeni, editată de Societatea pentru Cultură și Literatură Română din Bucovina, filiala București, director/coordonator de proiect prof. univ. dr. Niculae Pomohaci.

Numărul, apărut în 2013, este dedicat împlinirii a 150 de ani de la înființarea (1 mai 1862) a „Reuniunii Române de Leptură în Cernăuți” (cu deviza „Limba și cultura națională – două condițiuni nedespărțite și absolut necesare pentru existența unei națiuni”), transformată de frații Alecu și Gheorghe Hurmuzachi în Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina.

Redactorul șef, cunoscut mai ales drept poet și critic literar al creației din nordul Bucovinei, Ștefan Hostiuc, cu sprijinul unui prestigios colegiu redacțional (în care nume de literați, Dimitrie Vatamaniuc, Dumitru Bălan, Arcadie Suceveanu stau alături cu jurnaliști – Maria Toacă, Vadim Bacinschi – a alcătuit un variat cuprins, gen magazin informativ, în care am regăsit o generoasă paletă de documente referitoare la istoria Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina:

1.     Alexandru Hurmuzachi, Cuvânt de deschidere rostit în 1^ma Adunațiune Generală de^’n 19 aprilie (1 main) 1862 a Reuniunii române de^’n Cernăuți;

2.     Alexandru Hurmuzachi, Cuvânt de deschidere a Adunării Generale din 14/26 mai 1863 a Reuniunii Române de leptură din Cernăuți;

3.     Raport de activitate prezentat de președintele Mircea Irimescu la Adunarea Generală Jubiliară din 26 mai 2012 a Societății pentru Cultură și Literatură Română din Bucovina (aprilie 2011 – aprilie 2012);

4.     Cronica activităților culturale (2009-2012).

Calitatea hârtiei, numărul mare de foto-documente, ținuta grafică în întregul ei sporesc atractivitatea acestei publicații (a cărui periodicitate nu am descoperit-o) ce n-ar trebui să lipsească din nicio casă de român din nordul Bucovinei, unde restricțiile privind cartea românească le depășesc pe cele referitoare la droguri.

Tirajul extrem de neîndestulător (300 de exemplare) reflectă, fără niciun alt comentariu, faptul că se dovedește (a câta oară?) mamă vitregă pentru cei rămași în afara frontierelor conjuncturale. Și ți rupe sufletul când te năruie dorul de Bucovina.

Fundația „Dor de Bucovina”, președinte de onoare av. Maria – Luiza Popescu, director Eusebiu Platcu, inițiază proiecte ce vizează circulația liberă o patrimoniului istoric, cultural-artistic și literar peste granițele care-i despart pe românii orfani de țara părinților și strămoșilor.

Dintre acestea prioritare sunt:

1.        dotarea bibliotecilor cu opere fundamentale ale literaturii române, clasice și contemporane;

2.        sprijinirea studenților interesați de studiul literaturii române (stadii de o lună de documentare în vederea elaborării unei lucrări ce urmează a fi publicată în „Târgoviștea literară”;

3.        publicarea unor antologii de lectură pe grupe de vârstă, pentru cei mici;

4.        organizarea de vizite în grup la obiective culturale Cernăuți – București – Târgoviște – Cernăuți.

Nimic nu-mi provoacă o mâhnire mai mare decât întrebarea unde v-ați născut?

În loc să răspund urlând m-am născut într-o țară care nu mai există, scriu POEME RĂSTIGNITE.

                                munţi

                                şipote izvoare pâraie râuri

                                păduri

                                de brad molid fag stejar carpen paltin

                                tei ulm mesteacăn arţar arin pin

                                poiene fâneţe păşuni branişti huceaguri crânguri

                                sate

                                biserici şcoli dughene crâşme beciuri hrube pivniţe

                                livezi prisăci podgorii pometuri

                                heleşteie iazuri iezere

                                izlazuri

                                mori velniţe sladniţe pinare de postav oloiniţe

                                mănăstiri

                                schituri sihăstrii

                                domenii

                                vămi

                                mine

                                zăcăminte

                                case

                                acareturi animale

                                fabrici de cherestea de alcool de săpun

                                gatere

                                depozite

                                ateliere

                                gări căi ferate

                                oraşe

                                imobile cazărmi lăcaşuri de cult

                                catedrală

                                universitate

                                bănci muzee cinematografe

                                ctitorii odoare

suflete româneşti

cântec descântec

poveşti legende

sărbători comori

părinţi moşi strămoşi

neam de oameni harnici

iubăreţi frumoşi

nearţăgoşi

iubitori de Dumnezeu şi de Ţară

sămânţă rară

în veci n-o să piară

un pui de om eram

                în şipotul izvoarelor

                la apa Siretului

                adusu-mi-am aminte ziua neagră a urgiei

                netrebnici călcători de hotar lege bunăînvoire

unitu-s-au cu făţarnicii cu gura plină de vicleşug

                şi zămislit-au silnicia

                batjocoritu-ne-au mame şi surori

                ferecat-au în obezi taţi şi fraţi

                pângărit-au sfinte lăcaşuri

                jefuit-au fără frică de Dumnezeu

                marginile strămoşeşti ale pământului

                cenuşă de scoarţă am mâncat

                şi fierea băutură mi-a fost

                în ţara mea pasăre străină fără cuib sunt

                micşoratu-s-au toate zilele

                subţiatu-s-au ca pânza de păianjen puterile

                şi în umbra morţii vieţuiesc

                cu nădejde pentru dimineaţa deşteptării

                ca praful ce-l spulberă vântul

                s-or duce prigonitorii pe pustii Siberii

                va cădea pe ei foc şi pucioasă

                la judecata morţilor de la Fântâna Albă

                pământul părinţilor fiii îl vor săruta

                fi-va belşug de pâine de pomi roditori şi pace îngerească

                până în vârful munţilor

                buzele mele

                din straja dimineţii până în adânc de noapte

                jertfă de laudă aduce-vor

                cânta-voi din alăută cu zece strune

                din timpane chimvale şi strune bine sunătoare

                din frunza bucium fluier

                cât va fi soarele

                regină între surorile regine a fagilor

                în numele tău mai dulce decât mierea

                spune-voi cele ce au fost dintru început

                să le cunoască fiii şi să le vestească fiilor lor

                ca să nu fie neştiutori umiliţi şi să se stingă

                în deşertăciunea uitării zilele şi anii de prigonire

                că lacrimile şi sângele mărturisesc până la cer

                suferinţa sufletului înecat în vâltoarea împilării

                n  u  i  a  r  m  a  i  r  ă  b  d  a  p  ă  m  â  n  t  u  l

Ţara de Sus

                a zimbrului sombru şi regal

                a fagilor a stejarilor seculari

                a brazilor izvoare sfinte de lumină

                a şipotelor de lacrimi cristaline

                împodobită cu ctitoriile marilor

                domni

                boieri

                demnitari

                ţară sfinţită de sudoarea sutelor de mii

                de braţe truditoare

                români

                nemţi

                evrei

                polonezi

                cehi

                slovaci

                ruteni

                lipoveni

                huţuli

                armeni

                ruşi

                ţară sfinţită cu sângele lui Grigore Ghica-Vodă

                şi al miilor de victime

                ucise mişeleşte

                la Fântâna Albă

                şi a sutelor de mii

                deportate în Siberia

                ţară leagăn al minţilor

                Hurmuzachi Flondor Mandicevski Popovici Ursuleac

                Eminescu Pumnul Porumbescu Voronca Puşcariu

                Ţară de Sus

                râvnită

                trădată

                vândută

                răstignită

                de

                Răsărit şi Apus

sunt oştean fără patrie

                părăsit şi uitat de ţară

                poem dramatic

                în două versuri

                de (................)

                soldat român

                împuşcat

                fiindcă a luptat în Armata Română

                fie-i ţărâna uşoară

                şi

                Dumnezeu să ne ierte

                laşităţile şi

                ruşinea abdicării

                pe tronul pe care Brâncoveanu

                l-a sfinţit cu sânge de martir

                *

Înarmaţi

                cu pari şi răzlogi

                ţărani din Crasna

                Mitric Ion al lui Pamfil

                Ursache Grigore, poreclit “Botuză”

                Popiuc Nicolai, poreclit “Piţilică”

                Constantin Bândiu

                Pleşca Ion a lui Vasile

                Mitric Toader al lui Ioachim (Gaiţă)

                Mitric Istrate al lui Floarea (Carol)

                Pleşca Vasile al lui Zamfir

                Iliuţ Victoria Nichitoaiei

                Mitric Auruţa

                Motrescu Istrate a lui Gheorghe

                Tănase Osalciuc

                s-au înţeles între ei

                “să nu ne lăsăm ridicaţi”

                şi au fost culcaţi

                de mitraliere

                de pistoale automate

                în gropi comune

                în pustii îngheţate

                îngropaţi de vii

                omorâţi cu lovituri de hârleţ în cap

                peste care s-a stins var

                stingea-s-ar rudă şi sămânţă

                de vrăjmaş mânat de setea

                diavolească de sânge creştin

                negru miez

                de neagră noapte

                moartea bate-n poartă

                pomeneşte doamne

                pe robul tău

                Grigore Ghica-Vodă

                domn vrednic

                între vrednici domni

                din vechime

                binefăcători de neam şi ţară

                ctitori de lăcaşuri sfinte

                n-a plecat capul

                cu pieptul gol

                şi sfânta cruce în inimă

                a stat în faţa detrunchierii

Arboroasei

---

* CV