Dimitrie VATAMANIUC

Bucovina în revoluţia din 1848-1849
şi prima „Constituţie” din istoria sa

     
      
    
        Mişcările revoluţionare încep în Italia în ianuarie 1848 şi sunt urmate de cele din Franţa din februarie 1848, când Ludovic Filip este răsturnat de pe tron şi se proclamă republica. Evenimentele din Franţa au un ecou puternic în ţările europene şi îndeosebi în Imperiul Habsburgic multinaţional. Klemens prinţ Wenzel von Metternich (1773-1859), cancelar al Austriei (1821-1848), reprezenta absolutismul în imperiu. În 13 martie 1848 se întruni Dieta Austriei de Jos şi o mulţime invadă străzile Vienei: lucrători, studenţi, intelectuali, nobili liberali. Asaltară Palatul Hofburg. Metternich lăsat fără sprijinul lui Ferdinand I de Habsburg, împăratul Imperiului Habsburgic, fuge în Anglia, iar revoluţionarii ocupă, cu toată împotrivirea, palatul său şi-i dau foc1. 
      La luptele de stradă şi pe baricadele din Viena iau parte Eudoxiu Hurmuzachi, venit de la Berlin, şi Ioan Popovici, originar din Suceava, student la Viena2 .
      Împăratul Ferdinand I de Habsburg se vede silit, sub presiunea mişcărilor de stradă din Viena, să accepte în 25 aprilie 1848, constituirea unui guvern responsabil, libertatea presei şi a întrunirilor şi alegeri pentru Adunarea Constituantă, care să pregătească noua Constituţie  a Imperiului Habsburgic.
      Intelectualii bucovineni convoacă la Cernăuţi o Adunare Natională care îşi ţine lucrările în 20 mai 18483. Stabilesc programul de luptă pentru viitoarele alegeri în 12 puncte („12 dorinţe”). Înscriu la primul punct separarea Bucovinei de Galiţia şi declararea ei „ţară autonomă”,  desprinderea Episcopiei Bucovinei de dependenţa ierarhică de Patriarhia din Carlovăţ, garanţii pentru libertatea profesională şi confesională şi solicitări economice. Revendicările înscrise aici în 12 puncte („12 dorinţe”)  stau la baza Petiţiei Ţării, numită şi Petiţia Bucovinei, cel mai important document pregătit în Bucovina în timpul revoluţiei din 1848-18494. Este semnată de Eugenie Hacman, episcopul Bucovinei, Eudoxiu Hurmuzachi, Ion Mustaţă, Epaminonda Bendella, Cristof Popovici, Constantin Tarangul şi Iraclie Porumbescu5.       
      Petiţia Ţării este trimisă Curţii din Viena, de unde nu avea cum să vină un răspuns6.
      Ferdinand I de Habsburg părăseşte tronul în valurile revoluţiei şi la conducerea sa vine, pe valurile revoluţiei, Farncisc Iosif (Franz Joseph) de Habsburg  „din graţia lui Dumnezeu”,  în 3 decembie 1848, la 18 ani, să conducă Imperiul Habsburgic, miniştrii săi prin voinţa şi puterea lor.
      Alegerile parlamentare pentru elaborarea Constituţiei Imperiului Habsburgic se desfăşoară între 13 şi 26 iunie1849. Bucovina este împărţită în 8 circumscripţii şi i se repartizează 8 locuri pentru Parlamentul de la Viena. Comisiile formate de reprezentanţii autorităţilor locale având în frunte un delegat al împăratului, ştiură să lucreze. Nu se alege nici un membru al familiei Hurmuzachi şi nici un reprezentant al intelectualilor români din Bucovina. Se aleg numai Anton Kral, directorul Liceului german de Cernăuţi, şi şapte ţărani, dintre care numai doi ştiutori de carte: Mihai Bodnar-Bodnărescu pentru circumscripţia Rădăuţi şi Miron Ciupercă (Ciupercovici) pentru cicumscripţia Câmpulung. Desfăşoara amândoi, în Parlamentul de la Viena, împreună cu Anton Kral, o activitate, pe toate căile în apărarea drepturilor şi revendicărilor Bucovinei7.
      Francisc Iosif, noul împărat, sancţionează Constituţie pentru Împărăţia Austriei în 4 martie 18498. Se prevedeau în cele 26 de capitole ale sale reglementări cu privire la imperiu, împărat, drepturile cetăţeneşti, legislaţie, parlament, putere executivă. Se stabilea şi viitoarea organizare adminstrativă a imperiului. Se declară că acesta se compunea din 4 regate: Ungaria, Croaţia, Slovenia şi Lombardo-Veneţian, un mare principat: Transilvania, un voievodat: Serbia şi un ducat: Bucovina.
      Constituţie pentru Împărăţia Austriei prevedea în Capitolul IX, Modul de organizare al fiecăreia din unităţile administrative de mai sus: Constituţie provincială, Dieta sa, guvernul său, iar autoritatea supremă, Parlamentul de la Viena.
      Alexandru Bach (1813-1893), ministru de interne al Imperiului Habsbrgic (1852-1859) îl numeşte guvernator civil al Ducatului Bucovinei pe Eduard Bach, fratele său, să pregătească Proiectul Constituţiei provinciale pentru Ducatul Bucovinei şi Regulamentul pentru alegeri în Dieta provincială. Vine la conducerea Ducatului Bucovinei în 23 martie 1849, cum arată în Înştiinţare prin care informa publicul despre numirea sa9.
      Proiectul pentru Constituţia provincială a Ducatului Bucovinei şi Regulamentul pentru alegeri în Dieta provincială sunt pregătite de o comisie sub conducerea lui Eudoxiu Hurmuzachi, care avea obligaţia să ţină seama de Patentul  din 13 aprilie 1813 prin care se fixase „întruparea [integrarea]”  Bucovinei în Galiţia.
      Problema care se punea privea scoaterea „averei” Bucovinei din cea a Galiţiei. Operaţia aceasta trebuia să se facă în „coînţelegere” între părţi. Lăsăm la o parte faptul că Guberniul Galiţiei nu putea fi obligat – şi nici nu dorea – să cadă la „coînţelegere” cu partea bucovineană. Integrarea averei Bucovinei în cea a Galiţiei se face pe întinderea a o jumătatea de secol şi operaţia de separare nu se putea realiza, chiar cu „coînţelegere” între părţi, decât într-un timp imprevizibil. Guvernatorul civil nu putea găsi mijloacele şi nici calea să ducă la îndeplinire misiunea sa. Este înlocuit cu Anton von Henniger (1849-1853) şi asistăm la un schimb de scrisori între Alexandru Bach şi noul său guvernator al Ducatului Bucovinei10, căruia îi pune capăt, fără să se ajungă la rezultatul aşteptat, desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.
      „Bucovina” în „redacţia responsabilă” a lui Gheorghe şi Alexandru Hurmuzachi şi Iraclie Porumbescu, secretarul de redacţie, publică Proiecte [Proiect] de Constituţie provincială pentru Ducatul Bucovinei,  cu o introducere datată: Cernăuţi 8 septembrie11, în care arată că el fusese pregătit de un „comitet numeros” format din „bărbaţi de încredere” şi că în această primă Constituţie a Bucovinei se legiferau „interesele mari ale ţării cât se putea mai mult”.  Conducerea ziarului „Bucovina” se bucura că se da curs prevederilor din Constituţia pentru Împărăţia Austriei din 4 martie 1849 şi că Bucovina se putea transforma „într-o fântână nesfârşită de bunătate pentru prezent şi viitor”. Se îndoia totuşi că prevederile sale vor fi investite şi în Bucovina prin legi, cu aplicare cât mai apropiată.
      Proiectul de Constituţie provincială pentru Ducatul Bucovinei cuprinde 57 de articole. Se deschide cu o prezentare generală în care se arată că Bucovina „era provincie a coroanei Imperiului austriac” şi Cernăuţiul se declara de „capitală a ţărei”, hotarele Ducatului nu puteau fi schimbate decât numai printr-o propunere a Dietei provinciale şi că legăturile Bucovinei cu întreaga monarhie erau cele stabilite prin Constituţie pentru Împărăţia Austriei din 4 martie 1849 (art. 1-3).
      După această parte introductivă se trece la prezentarea Dietei provinciale: compunerea sa, numărul de membri împărţiţi în trei comitete: „Ţărănimii”, „clasei plătitoare”, „inteligenţei, comerţului  şi alte interese cetăţeneşti”, modul de alegere al deputaţilor, dreptul de a alege şi a fi ales, drepturile şi obligaţiile deputaţilor în activitatea lor (articolele 4-30).
      Un loc aparte ocupă în articole din Proiectul de Constituţie prevederile din Constituţie pentru Împărăţia Austriei în care se declară drepturi ale Dietei provinciale: dispoziţii privitoare la „cultura ţărei”, „edificiile publice” ridicate prin mijloacele Dietei provinciale, „aşezămintele de binefacere”, „bugetul veniturilor ţării şi cheltuielilor ordinare şi extraordinare” (articolul 31). Dispoziţiile de aici sunt completate cu alte prevederi „mai de aproape” din Constituţia Imperială privitoare la „trebile comunale”, „trebile eclesiastice şi scolastice”, „cărăuşie” (transporturile publice)  şi „cvartiruirea” (găzduirea) armatei.
      Dieta provincială alege din sânul său comitetul Ţărei, format dintr-un preşedinte, patru membri ordinari şi patru supleanţi şi se stabilesc competenţele şi răspunderile sale (articolele 39-56). Ultimul articol al acestui Proiect de Constituţie provincială stabileşte condiţiile în care se puteau schimba unele prevederi din ea.
      Constituţia provincială pentru Ducatul Bucovinei, cea dintâi din istoria acestei provincii româneşti de sub stăpânirea habsburgică, se prezintă în acest Proiect ca o succesiune a revendicărilor românilor din petiţii, memorii şi alte solicitări adresate puterii imperiale în revoluţia din 1848-1849. Nu găsim între cele 57 de articole ale Proiectului şi unul care să vorbească de separarea Bucovinei de Galiţia într-un timp apropiat sau previzibil.
      Nu era o întâmplare.
      Francisc Iosif, împăratul Imperiului Habsburgic, dă un Patent publicătoriu pe care conducerea ziarului „Bucovina” îl publică după prezentarea sa introductivă datată: Cernăuţi, 8 septemvrie şi înainte de textul integral al Proiectului de Constituţie provincială pentru Ducatul Bucovinei. Stabileşte aici ca aprobarea ce o da pentru această Constituţie era provizorie şi va fi sancţionată numai după ce vor fi „casate” şi „desfiinţate” prevederile din Patentul din 13 aprilie 1813 prin care se stabilea „întruparea”, cu alte cuvinte integrarea Bucovinei în Galiţia. Împăratul dispune schimbarea conducerii Bucovinei şi încredinţarea conducerii ei guvernatorului civil, care devenea locţiitorul său în Bucovina. Sarcina lui – cea mai importantă – consta în scoaterea averii Bucovinei din cea a Galiţiei, cu care ne-am ocupat mai sus12.
      Patentul publicătoriu avea pregătită, cum se vede din măsurile puterii imperiale, schimbarea apropiată a cursului istoriei Imperiului Habsburgic.

      Francisc Iosif de Habsburg, împărat „din graţia lui Dumnezeu” face, prin voinţa şi puterea miniştrilor săi un cadou de Anul Nou claselor stăpânitoare din Imperiul  Habsburgic. Abrogă prin Decretul imperial din 31 decembrie 1851, Constituţia pentru Împărăţia Austriei din 4 martie 1849 şi anulează cuceririle revoluţiei din 1848-1849. Introduce neoabsolutismul care va pregăti prăbuşirea imperiului în 1918.
 
      1.Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei. Vol. I. 1774-1862. De la administraţia militară la autonomia provincială, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 1993, p. 366.
      2.Idem, p. 372.
      3.Ion Nistor, Istoria Bucovinei , Ediţie şi studiu bio-bibliografic de Stelian Neagoe, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1991, p. 93-103. „Dorinţele” Adunării Naţionale din Cernăuţi din 20 mai 1849, p. 54.
      4.Mihai Iacobescu, Op. cit., p. 379-380.
      5.Idem, p. 382.
      6.Petiţia Ţării se publică în ziarul „Bucovina” [I], nr. 9, 3/15 decembrie 1848-1849, p. 67-70. Text român cu litere chirilice şi german cu litere latine, publicat sub supravegherea lui Iraclie Porumbescu, secretarul de redacţie al ziarului,  scriitor şi vorbitor în limba germană şi cunoscător al istoriei Bucovinei. Reproducem prezentarea lui cu litere latine. Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, I, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 608-613.
      7.Mihai Iacobescu, Op. cit., p. 382-354.
      8.„Bucovina” [II], nr. 4, 4/16 martie 1849, p. 21-30. Textul integral al Constituţie pentru Împărăţia Austriei cu litere chirilice, cel român cu litere latine, cel german, publicat sub supravegherea lui Iraclie Porumbescu. Se publică în ziarul „Bucovina” primele trei pagini cu titlurile împăratului şi „ţările” în componenţa imperiului, precum şi numele miniştrilor care hotărau în Imperiul Habsburgic. De observat că semnau numai cu numele de familie spre a marca importanţa lor.
      9.„Bucovina”, [II], nr. 6, 18/30 martie 1849, p. 5.
      10.Teodor Balan, Fraţii George şi Alexandru Hurmuzachi şi ziarul „Bucovina”. Un capitol de istorie politică a Bucovinei din anii 1848-1849, Cernăuţi, Societatea Tipografică Bucovineană, 1924, p. 44-45.
      11.„Bucovina” [II], nr. 29, 9/21 septembrie 1849, p. 159-162,  nr. 31, 23 septembrie/3 octombrie 1849, p. 169-171. Textul integral al Proiectului de Constituţie provincială pentru Ducatul Bucovinei, cu litere chirilice, cel român, cu litere latine, cel german, publicat ca şi cele anterioare, sub supravegherea lui Iraclie Porumbescu. „Bucovina” nu apare între10/22 august-31 august/12 septembrie 1850 şi 4/16 septembrie-14/26 septembrie 1850. Îşi încetează apariţia cu nr. 60 din 20 septembrie/8 octombrie 1850.
      12.„Bucovina” [II], nr. 29, 9/21 septembrie 1849, p. 159-160. Originalul Patent publicătoriu, cu litere chirilice, cel  român, cu latine, cel german, publicat sub supravegherea lui Iraclie Porumbescu, ca şi cele anterioare. Document fundamental prin care conducerea Imperiului Habsburgic încheia cea mai glorioasă epocă din istoria popoarelor de sub stăpânirea sa.