EDITORIAL - Ion POPESCU-SIRETEANU

Academicianul Dimitrie Vatamaniuc

    La nouăzeci şi trei de ani trecuţi, academicianul Dimitrie Vatamaniuc este la fel de activ ca în tinereţe.

    S-a născut la 25 septembrie 1920, în vestita localitate bucovineană Suceviţa, judeţul Suceava, mama fiind casnică, iar tatăl muncitor forestier.
     Din familia sa fac parte celebrii fraţi Vatamaniuc, luptători anticomunişti din munţii Bucovinei.
   Urmează şcoala primară în satul natal, liceul la Cernăuţi şi Rădăuţi, iar Facultatea de Litere şi Filosofie la Cluj, absolvită în 1947. A fost profesor la Liceul Andrei Mureşeanu din Dej (1947-1953), redactor la „Almanahul literar”  din Cluj (1952), cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti. Doctor în litere din 1947, cu teza I. Popovici Bănăţeanul, publicată în 1959. Puţină vreme funcţionează ca lector la Facultatea de Filologie din Cluj, înlăturat din motive politice. Între anii 1961-1964 este bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, iar între 1964-1974, lucrează la Centrul de Informare şi Documentare Ştiinţifică. Reîncadrat la Institutul de Istorie şi Teorie Literară, este scos tot din motive politice şi lucrează, în continuare, la Muzeul Literaturii Române, până în anul 2001.
     Ani buni îşi desfăşoară activitatea în arhive şi biblioteci, realizând o excepţională operă de istoric literar. Ca editor, continuă activitatea începută de Perpessicius  (vol. I-VI) la publicarea ediţiei integrale a operei lui Mihai Eminescu (vol. VII-XVI).
     În 1992 se înfiinţează, la Rădăuţi, Centrul de Studii Bucovina al Academiei Române, iar Dimitrie Vatamaniuc este numit director. De câţiva ani acest Centru se numeşte Institutul Bucovina. Aici se publică, sub coordonarea sa, „Analele Bucovinei”, din care au apărut până acum patruzeci de volume, secretar de redacţie fiind eminentul cercetător dr. Vasile Schipor.
     Profesorul Dimitrie Vatamaniuc a fondat, pe lângă Institutul Bucovina, şi programul Enciclopedia Bucovinei în studii şi monografii. Este membru al colegiilor de redacţie ale revistelor:  „Spetentrion” (Rădăuţi), aici fiind director din 1995, şi „Glasul Bucovinei” (Bucureşti-Cernăuţi), revistă publicată de Institutul Cultural Român.
     În anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

*

     După publicarea unor încercări literare, Dimitrie Vatamaniuc a renunţat definitiv la literatură, fiind solicitat în măsură tot mai mare de cercetarea istorico-literară. Cartea I. Popovici Bănăţeanul, citată mai sus, s-a bucurat de aprecierile lui G. Călinescu, cel care o considera „o operă solidă”, „remarcabilă”, care demonstra o metodă a lucru „clară şi pozitivă”. Publică în 1967, studiul G. Coşbuc. O privire asupra operei literare, iar în 1968 şi 1970,  volumele Ioan Slavici și lumea prin care a trecut şi Ioan Slavici. Opera literară, aceasta fiind „cea mai solidă contribuţie la studiul vieţii şi operei scriitorului transilvănean, cu multe date documentare noi, dar şi cu o interpretare valorizantă în contextul mişcării literare europene” (Stancu Ilin, în Dicţ. Gen. al Lit. Rom., vol. VII, p. 199). Publică, în colaborare, o ediţie în 14 volume a operelor lui Ioan Slavici. Dar activitatea care încununează întreaga viaţă a academicianului Dimitrie Vatamaniuc este cea de continuator al lui Perpessicius la editarea întregii opere a lui Mihai Eminescu. Această activitate s-a desfăşurat între anii 1977 şi 1993, în colaborare, „în vremuri nu tocmai favorabile întreprinderilor de această anvergură”, cum însuşi mărturiseşte.
     Cercetătorul Stancu Ilin, care-l prezintă pe Dimitrie Vatamaniuc în Dicţionarul General al Literaturii Române, spune, privitor la această impresionantă ediţie, între altele: „au fost depăşite cu demnitate dificultăţile muncii pe manuscrise şi periodice, disputele de breaslă, opreliştile de ordin politic, apărute în urma unor proteste interne şi internaţionale împotriva publicării integrale a publicisticii marelui scriitor, interzicerea difuzării unor tiraje, în final izbutindu-se realizarea tomurilor VII-XVI.”
     Îmi amintesc de îndrăzneala nemaipomenită cu care un individ insista, în presă, să nu se tipărească în Opere unele texte publicate de Mihai Eminescu în „Timpul”. Nu s-a întâmplat aşa, ci cum a dorit academicianul Vatamaniuc şi cum a impus bunul simţ al spiritului românesc.
     Amintim volumele Publicistica lui Eminescu, I-II, 1985-1996; Eminescu. Manuscrisele, 1988; Eminescu şi Transilvania, 1995.
     Dimitrie Vatamaniuc este autor al unor bibliografii comentate: Ioan Slavici (1973, în colaborare), Ion Agârbiceanu (1974), Lucian Blaga (1977). Şi, în semn de respect deosebit faţă de profesorul său, a scris şi publicat lucrarea Lucian Blaga. Contribuţii documentare la biografia sa şi a operei (1998). Aşa cum scrie Stancu Ilin, cărturarul bucovinean „şi-a dedicat activitatea unor nume de primă mărime ale literaturii române, mânat de pasiune, consecvenţă şi probitate ştiinţifică”.
     Spre jumătatea anului 1995, profesorul Dimitrie Vatamaniuc m-a sunat la telefon să-mi spună că este în posesia unor dactilograme cu marea lucrare a lui Nicolae Grămadă, Toponimia minoră a Bucovinei, că o aduce la Iaşi şi mă roagă să pregătesc eu textul pentru tipar, fiind şi fonduri date de Academie în acest scop. „Domnule profesor, cunosc lucrarea lui Nicolae Grămadă din caietele de la Arhivele Naţionale din Suceava. Las deoparte tot ce fac acum şi o să pregătesc ediţia acestei lucrări, unică în felul ei în întreaga cultură românească”. Totul a evoluat bine, şi profesorul, împreună cu acad. Radu Grigorovici, s-a îngrijit de publicarea lucrării. Fără efortul cărturarului Dimitrie Vatamaniuc, această importantă operă ar fi rămas şi astăzi în forma în care a fost descoperită în arhivele Ed. Acad. Române, unde urma să apară. Aceasta este istoria apariţiei lucrării lui Nicolai Grămadă, Toponimia minoră a Bucovinei, vol. I-II, îngrijirea ediţiei, studiul introductiv, bibliografie, notele şi indicele de Ion Popescu-Sireteanu, introducere de D. Vatamaniuc. Cu o hartă a Bucovinei, Bucureşti, Ed. Anima, 1996, 736+32p.

Ion POPESCU-SIRETEANU