WRITERS’ REPORT
1. În albia râului Lotru s-a descoperit o ladă de bere Muncitorul din anii 1948 aparţinând, conform arheologilor cu rude bahice, Rezistenţei. Artefactul a fost dus la Muzeul Literaturii Române, în pofida insistenţelor Muzeului Victimelor Comunismului care şi l-a revendicat în mod categoric, în instanţă. Domnul Rică Călineanu, directorul primei instituţii a replicat în cotidianul Adevărul: a existat, într-adevăr, o Rezistenţă armată, nu contest, dar a durat doar câţiva ani după 1948, de când cu Republica. Adevărata Rezistenţă a fost însă cea prin băututră, la îndemâna oricui, discretă şi ireperabilă organelor de represiune. Berile stau bine la noi, sunt intacte, le-am pus sub şapte lacăte, frigiderul este german, istoria trebuie păzită cu sfinţenie, vom da un răspuns greu în faţa generaţiilor viitoare când ne vor întreba dacă ştiam ceva despre cum trăiau strămoşii noştri.
2. A treia ediţie a Concursului Naţional de Ficţiune şi-a desemnat ieri câştigătorul. Este vorba despre prozatorul Ion Mică Făgăraş, care a minţit atât de real încât a îngheţat două kiolograme de gognele în saramură. Organizatorii, pe lângă pemiul în bani, i-au pus la dispoziţie chiar obiectul Scriitorii care se uită după femei pe stradă au obţinut, după zeci de ani de cereri, o dispensă din partea Bisericii Romano Catolice. “E o stare de graţie, sunt chiar muzele noastre, făina din care ne coacem pâinea, simbolul perfecţiunii divine. Oricum, tot ele sunt de vină” a declarat prozatorul Sergio Tasso, autorul memorandumului, ajuns la 81 de ani, care a recunoscut că încă mai întoarce capul.
3. Patronii firmelor de colectare a prozei de la sate sunt nemulţumiţi că lucrătorii lor sunt bruscaţi şi intimidaţi. Ultimul incident s-a petrecut în satul Citeşti, unde şoferii de pe camionul literar au fost sechestraţi două ore în Căminul Cultural, depozitarul a zeici de târne pline cu romane groase, în manuscris. Nemulţumirea principală a scriitorilor rurali este preţul derizoriu oferit de edituri. “Muncim zi lumină la stil, noaptea stăm până la trei pe compoziţie, dimineaţa ne trezim cu ochii umflaţi de la muze, şi totul pe mai nimic, să se îngraşe boierii de la tipografie. Dacă până la anul guvernul nu va face ofertă ne lăsăm de meserie, mergem pe câmp ca strămoşii noştri semi-analfabeţi să punem ceapă şi să-ntoarcem trifoiul. Lăsăm limba, să vedem ce oţi mai vorbi!”
4. Ministerul român al Culturii, cu aportul masiv al Ambasadei R. P. Chineze la Bucureşti a anunţat descoperirea în provincia Tibet, plină de păşuni şi atemporalitate, a unei Mioriţe mai ieftine. Poemul pastoral va fi descărcat în portul internaţional Constanţa cu tot cu obiectul lui, oiţa şi baciul. În privinţa baciului, acesta va fi viu, deoarece la tibetanii de pe valea respectivă, toate poemele se termină bine. Presa şi guvernul au răsuflat uşurate, deoarece existenţa unei Mioriţe mai scurte, din doar unsprezece versuri, va uşura categoric eforturile elevilor la examenele vieţii, ştiut fiind că în România nu se mai învaţă ceilalţi scriitori deoarece majoritatea învaţă Mioriţa românească, lungă, pesimistă şi care, de altfel, cade foarte rar la lucrări datorită celebrităţii ei.
5. Comitetul pentru Anticoroziune Lirică a stabilit un program pentru scriitorii pensionari care beneficiază de remuneraţie post-carieră. Astfel, în fiecare lună se vor prezenta la secretariat cu o poezie sau o nuvelă de minim opt pagini, vor primi un bon de ordine şi vor primi de la Cantina Lirică o ciorbă cinstită, o bere şi o promisiune de tinereţe.
6. Pentru a intra mai bine în pielea personajului său încarcerat, prozatorul Ion Nae Lainici s-a autoclaustrat două săptămâni în beciul de la ţară. „Tehnica, în sine, e foarte bună. Numai că la mine nu a prins. Trebuia mai întâi să scot din beci damigenele, culmile cu cârnaţi şi butiile cu murături.” ne-a declarat autorul, puţin cherchelit.
7. Maşinile cu două uşi au câştigat, a doua oară consecutiv, Concursul Internaţional de Socializare. Prin deranjul declanşat de persoanele din spate care vor să coboare, acest neajuns provoacă mai de fiecare dată dialoguri şi scuze, garanţia unei relaţii, dealtfel. Scriitorii au contestat din start decizia juriului, protestând cu privire la lipsa calităţii de persoană a acestor produse totalmete tehnice.
8. Fenomene stranii se întâmplă în cimitirul Bellu. Paznicii, în genere ignoranţi, se trezec dimineaţa cu replici – independente de cultura lor – din Scrisoarea II, din D-ale carnavalului şi plâng toată ziua din Nichita. Aministraţaia cimitirului a declarat boală profesională şi a angajat un exorcist pentru a scoate vocile defuncţilor din ei, susţinând că de aproximativ o săptămână bolnavii stau numai cu ochii în Arghezi şi nu mai vor să facă nimic.
9. Luni, 23 iulie 2012, la Spitalul Floreasca, Bucureşti, s-a stins din viaţă marele epigramist Ion Poftim. Apropiaţii i-au sorbit ultimele sfaturi. Printre acestea, unul de o extraordinară acuitate: “Fraţilor, nu mai faceţi în wc, că se înfundă. Faceţi lângă el.” Sincere condoleanţe.
10. Potrivit unui studiu olandez, poeţii suferă organic de constipaţie, în comparaţie cu prozatorii, cunoscuţi deja pentru digestia lor aproape perfectă.”Ăştia asimileză tot, nu refulează mai nimic, decât pe foaie” a declarat poetul Ion Alecu despre confraţii lui, prozatorii.
11. Scriitorii care informează Fiscul despre activităţile economice nedeclarate ale colegilor lor de breaslă, vor beneficia de o reducere personal rezonabilă a obligaţiilor lor financiare, negociată cu doamnele de la ghişeu.”Am ajuns ca pe vremea lui Nea Nicu Pantofaru, să ne turnăm confratele pentru o friptură sau pentru un palton” a replicat Tase Al. Tase, surprins de jurnalişti la sediul Finanţelor Publice Galaţi.
12. Prozatorii români au decis să publice mai ieftin în Bulgaria. Inconvenientele sunt minore, avantajele, multiple: stimularea schimbului cultural, un trafic liric mai mare la vama Giurgiu şi impulsionarea schimbului de idei, metafore şi admiratoare pe plajele din Albena.
13. Scriitorii nepublicaţi în manual din mişcarea “Până când?” au boicotat începerea noului an şcolar la două licee importante în capitală, reclamând criteriile pur subiective, prin care unii colegi de breaslă sunt învăţaţi de către tineretul ţării.
14. La concursul naţional “Ultima pagină”, poeţi din toate judeţele ţării au alergat înflăcăraţi la maratonul de 50 de kilometric Piteşti-Câmpulung Muscel. Premiul cel mare este, după cum şi titlul concursului îl arată, publicarea primului sosit pe ultima pagină din manualul de limba română de clasa a zecea.
15. Procurorii Anti-Discreţie din cadrul cadrul Secţiei de urmărire lirică din cadrul Academiei Române au depistat, după o muncă de mai bine zece ani, identitatea autorului anonim al producţiei de mare succes naţional Mioriţa, cu o imensă cotă de piaţă în cadrul industriei manualelor şcolare. Este vorba despre Ion I. Ion, alias baciul moldovean. Acesta stătea pitit sub substantivul „feciorul” poziţionat în partea de final a operei. Surprins, autorul, care, de altfel, şi-a recunoscut paternitatea baladei, a declarat: „ca să fiu sincereu mi-am provocat singur dispariţia. Colegii mei de oierit, nevinovaţi cu nimic, sunt de mult oale şi ulcele. Drama aceasta mi-a asigurat , într-un fel, nemurirea”. În prezent, autorul se află la morga din Bacău, autorităţile nehotărându-se asupra situaţiei sale locative, mai precis dacă să-l declare viu sau mort. Vom reveni cu amănunte.
16. Uniunea Scriitorilor din România împreună cu compania care produce berea Noroc au convenit organizarea unui concurs comun, dat fiind frecvenţa consumului de bere ieftină, poreclită şi “merge!”, în rândul practicanţilor scrisului. Astfel, pe lângă miile de premii constând în cărţi de poezie şi vizite la fabrica de bere, premiul cel mare, care se va găsi sub capacul sticlei norocoase, va fi concretizat în tipărirea în tiraj naţional a uneicărţi personale a câştigătorului. Dacă norocosul nu e nici scriitor, nici cititor, din lipsă de alfabetizare, Uniunea Scriitorilor îi va oferi un minunat abecedar semnat chiar de autorii lui.
17. Poetul japonez Yuko Amaro, naufragiat pe o insulă nelocuită din largul arhipelagului nipon, a reclamat la O.N.U. refuzul echipajului unui pescador rusesc de a-l salva. Avocaţii comandantului şef al navei au adus două argumente. Primul: Ferderaţia Rusă nu are încă încheiat cu Japonia un Tratat de Asistenţă Lirică. Al doilea argument: comandantul, el însuşi scriitor, ocazional, ce-i drept, nu suportă poeţii, acuzându-i de ipocrizie, suprficialitate şi carierism. “Poeţii au distrus poezia, au folosit-o ca pe un tractor din ograda proprie pentru interesele lor meschine. L-am lăsat deliberat pe insulă, am făcut un mare serviciu literaturii universale şi lui însuşi” a declarat Iuri Profirov, reclamatul.
18. Concernul farmaceutic HelpYou a anunţat comercializarea mult-aşteptatului steroid liric Muse. Acesta va ameliora afecţiunile glandei literare pentru scriitorii aflaţi în pană de idei. Cercetătorul Jerry M., coordonatorul proiectului, a declarat revistei Times: în timpul liber mă ocup cu poezia. Din greşeală, am consumat două pastile. Vă spun deschis, am avut o stare de incontinenţă lirică timp de patru ore.
19. Comitetul Internaţional pentru o Poezie Curată împreună cu Foot, liderul mondial în producerea de sprayuri pentru picioare au convenit punerea la punct a unui viitor produs pentru prozatorii care produc, datorită geniului şi concentrării la masa de scris, mirosuri independente, care nu ţin nici de stil, nici de compoziţie.
20. Poeta Amalia Green a fost acuzată de către Comitetul Internaţional pentru Moralitate în Artă datorită gestului repetat, ostinat şi licenţios de a se dezbrăca pe un video-chat foarte vizitat. „Porcărioare făcute de nişte mămăiţe care încă mai scriu cu rimă. Păi frumuseţea e poezia însăşi, frumuseţea feminină mai precis. Exită în strip-tease, în genere, o poetică magnifică, reală, sub jartieră stau întrebările esenţile, sub fiecare fustă stă o priză, miliarde de prize care ne conectează la frumuseţe, viaţă şi optimism, consumaţi, băieţi!”
21. Într-un interviu acordat revistei România Literară, scriitorul Vasile Adălmaş a povestit cum a luat naştere romanul care i-a adus premiul naţional pentru debut. „Eram la o băută şi jucam macao pe porunci, că nu cere prea multă inteligenţă. Şi cum am pierdut, văru-meu m-a pălit cu porunca să scriu bine. Aşa m-am apucat de treabă.”
22. Comisia de Anchetă Lirică a finalizat raportul cu privire la acuzaţiile grave de interveţionism aduse post-mortem cărturarului Anton Pann. Astfel, raportul menţionează că lucrarea „Den proverbele românilor” are un caracter profund liber, fiind un document compilator al oralităţii şi înţelepciunii populare, nicidecum un produs intelectual propriu culegătorului. Mai mult, Anton Pann, în semn de împăcare, a apărut în vis unui membru-corespondent şi i-a cântat la cobză, pe glasul opt, celebrul hit post-paşoptist “Bordeiaş, bordei, bordei”.
Octavian DĂRMĂNESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu